|
Cătălin
Membru Junior
Inregistrat: acum 8 ani
Postari: 56
|
|
Salutare tuturor!
Cu oarecare întârziere cauzată de oboseală, revin cu impresii din expediția la care am participat.
Așadar, eu și tatăl meu am plecat din București miercuri, 29 mai, și am făcut joncțiunea cu Șerban la benzinăria LukOil de la km 40 al autostrăzii București - Pitești la ora 7.30, iar cu Ion și soția lui, Andreea, la benzinăria Gazprom de după giratoriul de la Tălmaciu, câteva ore mai târziu. Pe al șaselea membru al echipajului, sora mea, aveam s-o pescuim a doua zi din Viena (zona gării principale).
Am parcurs distanța de circa 2.000 km până la locul faptei în trei zile, după cum urmează: București - Arad, Arad - Braunau am Inn (la granița austro-germană , Braunau am Inn - Colmar (Franța). A doua etapă a fost cea mai lungă (cca. 900 km), a treia, cea mai scurtă. De mers, s-a mers cu 90-110 km/h.
Spre ușurarea noastră, atât Regina mea cât și dubița VW a lui Șerban (cu care a tractat pe platformă Regina lui Ion) au funcționat foarte bine, cu trei sincope minore. Prima la dus, când deșteptul de mine a lăsat farurile aprinse în timpul unei pauze de 30 de minute într-o benzinărie de pe Valea Oltului, fiind nevoie să împingem mașina ca să pornească; a doua la întors, când în timpul une pauze într-o parcare de pe autostrada din Germania am constatat că unul dintre furtunurile sistemului de răcire se supsese, fiind nevoie să-i facem o aerisire rapidă; a treia în drum spre Deva, când lui Șerban i s-a părut că dubița nu mai trage cum ar trebui, problemă rezolvată după o scurtă oprirela un service.</t> Era să uit: la un moment dat, pe durata șederii în Colmar, la mașina mea apărea din când în când ceva ca un fel de trăncănit ce părea să vină de la roata dreapta față și care se manifesta mai ales la viteze mici, parcă în special în treapta a 3-a. Ulterior, zgomotul a devenit din ce în ce mai rar și nu ne-a deranjat în drum spre casă.
Evenimentul propriu-zis a avut loc pe 1 iunie, în Wihr-au-Val, în Stosswihr (unde s-a realizat și fotografia oficială, de grup, cu ajutorul unei drone, cu toate cele 112 mașini prezente) și a cuprins mai multe activități: adunarea Reginelor și expunerea lor, pimbarea de circa 72 km printr-o zonă deluroasă și muntoasă (am urcat până la 1.250 metri altitudine), premierea unor participanți, dineu, masă festivă, târg de piese.
De menționat că eu și Ion am ocupat locurile 2 și 3 în topul participanților care au venit de la cele mai mari distanțe, fiind devansați de un echipaj sosit tocmai din Tel Aviv (Israel), care a parcurs 4.300 km pentru a fi prezent la MUST R16 2019.
Spre deosebire de Ion și Șerban, mie mi-a plăcut organizarea, tocmai pentru că a cuprins și câțiva timp morți, care îți dădeau ocazia să-ți tragi sufletul și să te reîmprospătezi (termometrele de pe străzi indicau 38 grade Celsius!).
A doua zi, în condițiile în care marea majoritate a participanților făcuse stânga-n prejur spre casă, corpul expediționar românesc a efectuat o deplasare în Mulhouse, pentru o vizită la Muzeul Automobilului, și în Eguissheim, un sătuc ca din povești. La Muzeu, Șerban și Ion au pilot un Jaguar E-Type, respectiv un Citroen Traction Avant, în schimbul a câtorva zeci de euro. Eu și sor-mea n-am mai apucat să ne dăm cu un Ferrari 328 Mondial, din cauza proastei organizări.
Spre casă am plecat în zorii zilei de luni, 3 iunie. De data asta, am ales să parcurgem zilnic distanțe rerlativ egale, după cum urmează: Colmar - Linz (cu trecere prin Munchen, unde ne-am despărțit de sora mea), Linz - Oradea și Oradea - București. Grupul s-a spart unde se reunise, adică la o benzinărie din giratoriul de la Tălmaciu.
În concluzie, a fost o excursie reușită, foarte frumoasă, în ciuda oboselii accentuate. Ca să fim cinstiți până la capăt, oboseala asta a fost cauzată și de faptul că noi, în loc să ne băgăm la odihnă de cum ajungeam la locurile de cazare, stăteam la taclale și băuturică până spre miezul nopții, în condițiile în care a doua zi ne trezeam cu noaptea-n cap, de obicei întâlnindu-ne la 7.30 la micul dejun.
Aventura asta, despre care cred sincer că merită făcută măcar o dată-n viață, a presupus un consum de combustibil din partea Reginei mele de 7,5-8 la sută, doi litri de ulei păpați, iar pe mine m-a costat per total circa 1.000 de euro cu totul (taxa de participare de 75 euro / persoană, combustibil, cazări, mese, taxe de drum, băutură, țigări, alte mici cheltuieli).
Toate fotografiile făcute cu telefonul meu în această escapadă pot fi vizionate accesând linkul următor:
Voi reveni cu postarea filmulețelor realizate de mine și cu cele făcute de sora mea.
Un set de foto și video primit din partea organizatorilor poate fi văzut aici:
Un alt set de fotografii, realizat de un alt participant, aici:
Iar un al treilea set, aici:
|
|
