|
|
Salut,
Mai jos o sa copiez ce am scris pe alt forum, informatii cuprinzatoare despre vopsit. Ma gandesc ca pot fi interesante si pentru forumistii de aici, ca doar tot aceeasi pasiune impartim. Prin urmare:
PREGATIREA SUPRAFETEI
si o sa consider ca discutam despre reconditionarea unui old/youngtimer.
Extrem de importanta este inlaturarea COMPLETA a ruginii. Metoda cea mai buna este sablatul. Dar nu oricum. Depinde foarte mult de aparatul folosit, de marimea particulei, de duritatea ei si de presiunea la care lucreaza aparatul de sablat. Apoi, foarte importanta este si mana/experienta celui care sableaza (distanta, unghi, cat insista pe o zona, etc). Daca v-ati uitat pe Discovery a existat la un moment dat un episod in care cineva a reconditionat un Jaguar E-Type. Ala a facut o treaba buna atunci. Revin la sablat. Cutiile masinii (spatiile inchise) se decupeaza de obicei, pentru a avea acces si in acele spatii. Ulterior se inchid. Daca nu poti sa sablezi, atunci mai ai urmatoarele variante: abrazive sub orice forma sau solutii de inhibat rugina. Abrazivele fac treaba bunicica dar nu pot scoate rugina din toti porii. Si daca insistati, e posibil sa scapati de rugina dar sa aveti tabla foita de tigare sau chiar sa o patrundeti. Prin sablare se curata un strat uniform ca si grosime de pe toata suprafata (si din pori). Din punctul meu de vedere, abrazivul este al doilea ca si calitate/performanta.
Solutiile care inhiba rugina sunt doar solutii temporare, nu definitive. In cele din urma, rugina este oxidarea metalului in contact cu oxigenul. Daca exista urma de oxidare, nu exista solutie perfecta pentru impiedicarea patrunderii oxigenului pe suprafata. Ce obtineti este un efect de incetinire a procesului. Protectia cu grasimi minerale (ulei/vaselina) este daca vreti tot o solutie de inhibare a ruginii (pentru ca se formeaza o pelicula prin care oxigenul nu patrunde cu usurinta). Diferenta dintre grasimi si solutiile epoxidice (cred ca sunt) de inhibare a ruginii este ca peste solutiile epoxidice se poate reconstrui un strat de grund (primer), filler, vopsea/lac, pe cand peste grasimi acest lucru nu este posibil. De retinut ca solutiile inhibatoare se aplica de obicei dupa inlaturarea in cat mai mare masura a stratului de rugina!
La acest pas, foarte importanta este degresarea suprafetei INAINTE de inceperea curatarii suprafetei, in special la variantele abrazive/inhibatori. Sablarea are si efect degresant, deci nu e asa de important sa degresati decat daca reutilizati materialul abraziv. Daca aveti de gand sa inlaturati rugina prin abraziune, este important sa degresati BINE inainte. altfel, riscati sa introduceti grasimea in pori (daca nu este deja acolo) si sa nu mai puteti sa o scoateti de acolo. Solutia inhibatoare este inhibata ca efect de grasimile minerale si nu mai are efect, iar daca dupa abraziv vreti sa incepeti cu pregatire de vopsire, va doare capul. Grasimea este dusmanul numarul unu al oricarui vopsitor! Tineti minte pasul asta ca este f. important!
Urmatorul pas - CHITUIREA
Contrar obiceiului local (si nu numai) chituirea presupune corectarea suprafetei cu ajutorul unui strat metalic. De obicei, un aliaj de cositor, plumb, etc, ce se topeste cu flacara si apoi se uniformizeaza pe suprafata de corectat. Acest strat metalic se prelucreaza cu o scula asemanatoare unui raspel. Din preumblarile mele de 15 ani prin vopsitorii/tinichigerii, va pot spune ca locurile in care am vazut reparatii de genul asta se pot numara pe degete. De obicei oameni foarte pasionati sau in varsta stiu ce si cum sa faca la capitolul asta.
Atentie: niciun fel de chit, indiferent daca se numeste cu fibra de sticla, metalic, cu aluminiu, bla, bla,bla nu poate inlocui (din punct de vedere calitate) acest pas! Toate sunt materiale poliesterice (fara exceptie), au capacitati de umplere dar niciunul nu poate rezona/lucra in acelasi mod cu tabla. Drept urmare, crapa (sau sare cu totul). Rolul chitului poliesteric este acela de a umble urmele prelucrarii umplerii metalice, iar grosimea finala (ce ramane pe tabla) a acestuia este recomandat sa nu depaseasca 1 mm. La viata mea, am vazut masini care aveam 8-10 cm de chit pe ele bine mersi. Umplerea metalica este treaba tinichigiului si nu a vopsitorului! Vopsitorul incepe treaba de la chituirea cu materiale poliesterice incolo!!!
Si aici e importanta degresare inainte de chituire de orice fel, precum si dupa fiecare pas intermediar, inainte de aplicarea unui nou strat (metalic sau poliesteric)!
Tot la chituire sunt importanti pasii de slefuire intre diferite granulatii. Exista o regula a celor "doi pasi" care trebuie respectata (sa nu sari mai mult de 2 granulatii succesive). Altfel, ai toate sansele ca la final, stratul aplicat ulterior sa nu acopere urmele de slefuire. Chitul poliesteric se uniformizeaza cu hartie abraziva de granulatie 80-120 in stadiile finale si, dupa aplicarea unui strat fin de chit la sfarsit, cu granulatie de 240. Numai peste granulatia asta se poate trece mai departe. Exista 3 variante pentru chituirea fina: chit normal, vopsibil si pensulabil.
La slefuirea chitului este important si bine sa fie utilizat un praf/solutie vopsibila pentru controlul slefuirii. Ea permite o identificare vizuala facila a evolutiei slefuirii.
Tot la chituirea cu materiale poliesterice, sunt extrem de importante urmatoarele:
- respectarea proportiei de intaritor peroxidic (prea putin=chitul ramane moale, prea mult=sanse sa va depigmenteze vopseaua)
- omogenizarea corecta a intaritorului cu chitul, si procesul de omogenizare (de obicei aici se creaza bule de aer in materia poliesterica=pori in chit la final)
- respectarea timpului de utilizare a produsului (pot life)
- slefuirea USCATA a chitului (altfel aveti mare probabilitate sa va reapara rugina deoarece chitul poliesteric actioneaza ca un burete si tine apa)
Inca un secret la aplicarea chitului poliesteric, atunci cand se aplica si peste vopsea veche (si nu doar pe metal) este ca marginile zonei pe care se aplica acest chit sa fie slefuite cu hartie abraziva ceva mai fina, de 150, inainte de prima aplicare. Asta ca sa nu se contureze ulterior.Cam atat la subiectul asta.
GRUNDUIREA (aplicare grund/primer)
asta este o operatie foarte importanta pentru ca este pasul care asigura protectia anticoroziva. Materialele moderne de azi impletesc de multe ori 2 functii diferite. De aceea veti vedea pe foarte multe fillere ca ele sunt grundfillere. Asta inseamna ca, pe langa proprietatile de umplere, mai au si proprietati anticorozive.
Insa niciunul din fillere (cu exceptia celor epoxy) nu se comporta asa bine ca un grund/primer dedicat.
Dupa opinia mea, cele mai bune solutii la acest pas sunt wash-primerele sau materialele epoxy.
Wash-primerele sunt materiale 2K care au in componenta acid fosforic. Acest produs intra in reactie chimica cu metalul (neprotejat) si reproduce cel mai bine protectia anticoroziva din fabrica. Ca si rezultat este in directia zincarii la rece.
Foarte important este ca acest produs sa fie preparat conform specificatiilor producatorului, sa fie aplicat in strat subtire si neaparat pe o suprafata perfect curata/degresata. De asemenea, trebuie avut in vedere ca acest material NU PERMITE chituirea ulterioara direct pe el. Daca se doreste o protectie anticoroziva perfecta (normativele de la Porsche Inter Auto solicita de exemplu asa aceva pentru reparatia perfecta) trebuie aplicat un strat compatibil cu chitul, chitul, slefuire chit, apoi din nou tot sistemul, pana suprafata are forma dorita. Insa asta e munca de chinez pitic mic si rar sunt vopsitori care fac cu drag asa ceva.
Un pont de pe diverse site-uri citite spune ca in cazul pieselor sablate, aplicarea de wash-primer protejeaza piesa de coroziune in spatii inchise pana la 2 ani! Asta e cu wash-primerul.
Fillerele/grunfillerele epoxy au si ele un grad bun de protectie anticoroziva (desi in ultima vreme din cauza normelor VOC produsele au mai pierdut un pic din proprietati). Mie personal imi plac foarte mult deoarece, dupa uscarea corecta (de obicei in cuptor sau cu lampa infrarosu) sunt un strat foarte stabil. Peste ele se poate aplica direct chit poliesteric fara probleme de aderenta, facandu-le materiale bune pentru reparatii cu chituiri repetate.
Cam asta la grunduire.
FILLER
Asta e iar un pas extrem de important pentru ca, modul in care se lucreaza in acest pas ne da aspectul final al vopselei.
Indiferent de fillerul ales, acesta trebuie preparat confrm specificatiilor producatorului, cu ambele produse (fiind in genere produse 2K).
Grosimea stratului de filler trebuie NEAPARAT sa respecte grosimile recomandate de producator, deoarece altfel nu se usuca! Un strat care e dublu ca si grosime va avea nevoie de un timp de 4 ori mai mare pentru a se usca! aici se fac majoritatea greselilor. De obicei, chitul se slefuieste aiurea (cu granulatii prea mari) si cu ajutorul fillerului se inceraca acoperirea acestor urme de slefuire. Insa, dupa circa 3-4 luni de la vopsire, fillerul se usuca si se trage in zgarieturi (lucru ce se observa din pacate si la sutica mea, motiv pentru care va trebui revopsita).
Daca respecti proportiile de preparare, grosimile si timpii de uscare, e totul ok.
Fillerul se slefuieste cu o masina rotativa cu excentric de 2,5-3,0 mm cu hartie cu granulatie de P360-P500 in functie de pretentii si de vopseaua utilizata la final. Nu se respecta granulatia, urme de zgarieturi se vor cunoaste la sfarsit in vopsea.
Eu personal recomand la reparatii imbracarea intregii piese in filler si nu aplicarea acestuia in pete. De obicei, marginea petelor se poate contura daca e vreun bai intre vopseaua noua si vopseaua veche.
Inca o greseala frecventa la pasul asta. De foarte multe ori am vazut chit monocomponent aplicat peste filler sa corecteze ori greseli de chituire, ori ciupituri de pietre ramase. Mare prostie deoarece un chit monocomponent nu este stabil atunci cand aplic pe el vopsea ce contine solvent. Se poata lasa si defectul tot se va cunoaste. Rezzultatul cel mai bun este doar estomparea acestuia si nu inlaturarea definitiva.
VOPSIREA
Ultimul pas, foarte important si el. Recomand vopsire la cuptoare cu ventilatie corecta si filtre schimbate sa nu fie impuritati. Vopsitorul trebuie sa fie si el curat, cu imbracaminte speciala, sa nu vina de pe el mizerie.
Aerul folosit la vopsire e foarte important, deoarece nu trebuie sa contina grasimi, apa, etc (trebuie refrigerat si filtrat succesiv).
E important ca in toata vopsitoria sa nu fie utilizat niciun produc care contine siliconi. Altfel e belea mare. Am vazut masini stricate pentru ca, la 5 locuri distanta cineva aplica spray cu silicon pe bordul unei masini!
Recomand de asemenea, indiferent de producator, utilizarea tuturor componentelor compatibile si de la acelasi producator. Astfel veti avea garantia ca produsele sunt compatibile si ca lucrarea va fi ok.
Daca se doreste polisare profesionala la sfarsit, vopsiti masina, o uscati, o slefuiti, o vopsiti din nou, o uscati din nou, o slefuiti cu hartie cu granulatie 2500-3000, o curatati foarte bine, o uscati din nou si abia dupa lustruiti (polisati). Numai asa aveti garantia ca lucrati pe material stabil si ca tot filmul de vopsea e intarit. Noi la firma asa am facut o masina de demo la recomandarea unora care viseaza materiale de lustruire (polish) de mai mult de 100 ani! Si a iesit super!
MENTENANTA
Aici cel mai bine ar fi sa veniti intr-un weekend la un meeting pe tema (cand se vor organiza) sa vedeti cu ochii vostri. Daca exista persoane interesate, va voi tine la curent cu link de la eveniment(e). Pana acum stiu ca s-au facut in Bucuresti si in Targu Jiu.
Asa cum am spus, e mult de povestit. Ce am scris eu pe aici e varianta scurta a variantei scurte. Daca sunteti curiosi, puneti intrebari si incerc sa va raspund.
Salut tuturor.
|
|
Daca termini acasa vei face langa: Citroenteca si o Vonotaca cu bauturi Ardelenesc. 
) 
