g-powerMembru SeniorDin: Bucuresti
Postari: 1088
|
|
andi500 a scris:
Eu cred că la Ștefănești veneau caroseriile goale iar acolo le asamblu și dotau.
La Ștefănești nu am auzit să fi existat atelier de caroserii.
Cred că acolo era și departamentul de competiții al celor de la Dacia. |
Era
LA CAROSERIE SE INTERVENEA ARTIZANAL
Pre-fabricarea modelului Dacia Sport a inceput in cursul lui 1981, la sediul Centralei IATSA de la Stefanesti.
Mai exact, intr-un spatiu al service-ului din comuna pe atunci limitrofa Pitestiului. ,,Este vorba de o locatie in
care cu putin timp in urma fusesera montate cateva exemplare de Renault 20. Practic, doar scaunele fata, restul
masinii venind deja echipata de la francezi. Aici urma sa aiba loc, pe durata a doi-trei ani, un proces extrem de
dificil de punere la punct a fabricatiei Daciei Sport. Si aceasta, datorita exclusiv caroseriei, la modificarea careia
se intervenea de o maniera absolut artizanala, cu lucrare manuala. S-a creat un atelier pentru caroserie, in care se
modificau si se asamblau tablele, realizandu-se structura, la care se montau <<uvrantele>>, usi, capote, dupa
care era transportata la uzina, unde se grunduia. Vopsirea se executa la Stefanesti, intr-o cabina specializata,
dupa care se mergea in atelierul destinat montajului general, mecanica, interior etc.", mai spune Nicolae
Cosmescu.
Dacia Sport a insemnat mai mult decat o caroserie modificata, pentru ca punea si problema unor interventii pe
partea de mecanica. ,,Reducerea cu 200 de milimetri a ampatamentului a implicat in mod direct si obligatoriu
modificarea tubulaturii esapamentului, teava intermediara, si a cablului secundar al franei de mana. Dar au fost
necesare si interventii asupra suspensiilor fata si spate. Mecanica era adusa de la uzina, direct din posturile de
pregatire. Cu alte cuvinte, grupul motopropulsor, motor plus cutie de viteze, era asamblat si se monta pe
caroserie. La fel, puntea spate si semipuntile fata", mai spune Nicolae Cosmescu.
Pentru ca s-a lucrat intr-un service si nu la fabrica, montajul s-a facut un pic diferit decat in uzina de la Colibasi.
,,Era o banda cu rulouri de circa 25-30 de metri, pe care erau impinse <<din post in post>> autoturismele care
urmau sa fie echipate. Iar la capatul ei exista o fosa, pentru lucrarile impuse la partea inferioara, precum atasarea
puntii spate sau esapamentul. Dupa care, o rampa de directie, de tip service, desigur, rezolva problema
unghiurilor rotilor. Cu aceasta manevra, operatiunile de realizare ale autoturismului erau incheiate", detaliaza
inginerul.
|
|
